Astazi traversam momentul special al Echinocţiului de Toamna, cand ziua devine egala cu noaptea si cand este atins un echilibru al energiilor omului cosmic.
În fiinţa umană, echinocţiul de toamnă produce o punte armonica între nevoia de muncă pentru supravieţuire şi exteriorizarea frumuseţii lăuntrice.
Vino sa iesim dintre aceste ziduri,
de sub arcade ce apasa,
din inelul cu-nvechite turnuri, al cetatii,
din ceata ce pe poduri de metal se lasa.
Vino pe deal, pe cel din urma sub soare,
unde-un trecut de slava cu suflare lenta
sub pietre doarme,
sa strigam de-acolo dupa pasarile calatoare.
Sa strigam precum obisnuiesc copiii între jocuri,
cari far-a sti ce striga
îsi rostesc prin chiote extazul efemer
pentru cele ce au loc în cer.
Înduplecati de soarta,
noua însine straini, cu patria pe umeri - moarta,
noi am vazut, ce-i drept, de-atîtea ori,
ca-ntraripatele puteri, razbind prin nori,
orbite de o tinta departata
ne iau vazduhul prin tangenta doar - ca o sageata -
si nu mai prind de jos din tari nici fluturari
de semne si nici veste.
Vino totusi sa strigam de-acolo de pe creste,
sa strigam dupa cocorii care pleaca
si-n vuietul de mîntuire
o tin catre limanul dincolo de fire.
În cumpana si-n sfîsierea
acestui ceas prejmuitor,
vino, strafundul neguros, rumoarea ce ne-neaca
sa le lasam sub noi - si de pe dealul cel din urma
cu semne-nchipuind în vînturi libertatea
sa strigam dupa triunghiul calator.
(Lucian Blaga - "Echinoctiu de toamna")
Sa va bucurati de armonie, echilibru si emotii artistice!
